TOATE SUNT GOJII DOAR CA LA NOI PE LA TARA NE STIND CE ESTE AU BOTEZAT PLANTA CA CATINA DE GARD PT A APARUT PE LA MARGINEA SATURILOR SI PE LANGA GARDURI SA-U OBSERVAT MAI BINE DATOTITA VOLUMULUI. IN TOTAL SUNT 2 TIPURI GOJI DULCE(FR.MIC) SI GOJI FRUCT MARE( MAI PUTIN DULCE) CARESI DENUMIREA DE CATINA DE GARD. AU ACELEAS CALITATI SI PE SAITURILE OFICIALE SE VAND INPREUNA CA PERECHE INCERCATI SA VA UITATI LA SIEBERZ. EFECTUL LOR ESTE DE ANTIANBATRANIRE SI REGENERAREA CELULELOR CARE MOR. SE PREPARA CA CATINA USCATE SAU ZDROBITE CU MIERE SI SE MANANCA O LINGURITA PE ZI
cu frunzele se hranesc ratele, gainile ...pasatile de curte . in ardeal i se spune lition. fructele le maninca pasarile salbatice cu mare placere. creste in tufe se imulteste repede.creste si in gard la gradini.
SE POATE SPUNE SI ASA . CEA DULCE II SPUNE GOJII SI CEA PUTIN AMARA II SPUNE CATINA DE GARD DA NORMAL EXISTA PESTE TOT IN LUME 2 VARIANTE LA ACEASTA PLANTA
Da, exista doua varietati L. barbarum si L. chinense, care se deosebesc foarte putin, unii spun ca L. barbarum ar creste in zonele mai reci. Ceea ce cultiva chinezii acum ca Goji sunt niste plante mai 'altoite' cu o productie mult mai mare de fructe/ planta. Deci acum ca te-am informat poti sa schimbi denumirea albumului in "Goji sau catina de gard". Succese!
Nu imi vine sa cred ca sunt zone unde exista atata goji!Noi am cumparat anul acesta de la Sieberz un pui, dar dureaza pana fructifica.La plafar este peste 1 milion de lei vechi kg. Sunteti foarte bogata. Consumati fructele ca sunt sanatate curata.
Asa ceva am vazut in copilaria mea(peste 40 de ani in urma)in zona Cotnariului,folosit ca gard viu la gradini.Pentru ei nu avea nici o valoare,era doar un boschet bun sa tina animalele la distanta.
Si la noi e boschet si stiam ca fructele sunt toxice.Dar gainile si vrabiile se bat pt.ele.Mananca si cainele. Si am mancat si eu si nu am murit inca.Dar nu au un gust extraordinar,sunt putin amarui.Oare sunt aceleasi goji?
Sunt aceelasi GOJI, dar plantele salbatice sunt...salbatice. Crescute corespunzator in gradina fac fructe mari si dulci. Plus un mic secret: fructele de GOJI se culeg si se consuma la aproximativ o luna dupa ce au devenit rosii. ;)
Planta o recunosc fiindca eram fascinata de florile mici si mov,dar nu-mi amintesc cum ii spuneau oamenii din zona.Sa nu uitam ca o planta poate fi denumita in fiecare regiune in alt fel.Si cred ca era considerata toxica fiindca iar nu-mi amintesc sa fi vazut pe cineva mancand fructele ei.Mai degraba se folosea o anumita parte dulce de la pastaile de salcam,prune salbatice,mere padurete...
are tepi? daca da, am avut si eu. Abia am scapat de ea, dupa ani buni. Face fructe portocalii-rosii. Era plin terenul asta cand l-am cumparat. Si acum mai iese pe ici pe colo si incerc s-o smulg cu radacina cu tot si tot iese.
Asa ceva am si eu pe la tara,dar nu sunt sigura ca e acelasi lucru cu Goji.Parerile sunt impartite,unii zic ca e aceeasi planta altii zic ca sunt plante diferite.
E Lycium Barbarum, deci e Goji. In multe zone ale tarii, oamenii mananca fructele. NU SUNT OTRAVITOARE. Otravitoare e doar conceptia generala referitoare la un lucru despre care nu stii, de fapt, mai nimic. Plantele din poze nu sunt Dracila (berberis vulgaris) ci Goji (Lycium Barbarum - subvarietatea Halimifolium). Se gaseste absolut peste tot in Romania, in special in zonele rurale, periferia oraselor si marginea de cale ferata. Si la mine in gradina, mai nou. :)
Daca vreti sa va linistiti, cautati Lycium Barbarum pe google si o sa vedeti ca e totuna cu Goji. Succes.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
